De ce m-ar invidia Roberto Carlos daca ne-am intalni vreodata

Toata lumea il stie pe Roberto Carlos. Daca nu, uitati-l aici, cel din stanga lui Ronaldo (asta presupunand ca toata lumea il stie pe Ronaldo):

roberto_carlos

                                                             www.tribuneindia.com

Acum sa va zic care-i treaba: Electric Castle.

1. Eu si inca un cuplu. Am ajuns acolo super entuziasmati. „Hai sa-l sunam pe tipul la care am rezervat apartamentul.” Nu raspundea. Era ora 9:00 dimineata. „Mai stam un pic, poate doarme, o fi obosit.” Se face 10:00. Tipul nu raspunde. „Hai sa-l cautam pe WhatsApp.”

„Cum il cheama?”
Balde Aboubacar Kaba?”
„Cum naiba? Nu e clujean?”
„Nu, e negru.”
„Cum adica negru? Vrei sa zici ca ne-a tepuit un negru care inchiriaza apartamente in Cluj? ”

Mesaje, apeluri. Nimic. Ne suna inapoi omul negru dupa vreo ora si ne zice sa ne vedem cu el la 3, in fata blocului unde are apartamentul. La 3 ne-am postat in fata scarii. Si a venit si Boubacar asta. Jur, jur, zici ca era fratele lui Stromae, cantaretul. Inalt, mulatru (deci nu era negru, negru), slab, osos. Aproape ca imi venea sa-i zic : “Salut! Multumim pentru apartament si…Alors on danse!”

Dar nu era fratele lui Stromae. Pentru ca VORBEA ARDELENESTE. Eu m-am blocat. Imi zice frati-miu uneori ca ma „uit ca gaina la boabe”. Eh, acum ma uitam ca gaina la negru. “Scuze ca nu am raspuns, dormeam, am fost la festival azi-noapte. Va inteleg, si eu am patit de multe ori… clientii de pe Booking NU OR MAI VENIT. “ / “Luni, ARE SA VINA alti oameni pe la pranz, sa stiti sa eliberati camera. / Si a incheiat ca cel mai veritabil negru ardelean: “Servus!” Pfff..c’est formidable, cum ar fi zis Stromae daca era langa noi, acolo.

scaun

Pleaca Balde Aboubacar Kaba si intru in camera mea. Cea mai frumoasa camera din Cluj! Imi pare rau ca am stat mai mult plecata prin oras si nu am apucat sa citesc mai mult din cartea despre cum sa fii o femeie casnica misto, care era asezata frumos in biblioteca. Cred ca Stromae isi cauta nevasta. Cand n-am stat in oras, am stat mai mult in leaganul asta din poza. Asa e cand tu nu ai bani sa-ti iei unul acasa. Multi mi-au zis ca e pornache. Eu m-am simtit ca-n Moghioros cand eram mica si ma distram, fix inainte sa fac un atac de panica, dupa ce m-am urcat pe niste scari dubioase care formau un melc inalt, de pe care mama nu ma putea da jos si eu plangeam in hohote.
scaun2

2. Porumbeii din Cluj sunt cele mai lenese si lente fiinte. In aer nu stiu cum se descurca, dar pe pamant… Eu mergeam pe drumul meu, ei apareau acolo, tot in drumul meu, si isi miscau piciorusele alea mici atat de incet, ca aproape ii atingeam cu adidasul. Incredibil cata lehamite in niste fiinte asa mici. Te persiflau uitandu-se cu cate un ochi la tine si miscandu-si piciorusele asa lent. “Ce pana mea vrei?” Cam asta inspirau.

3. Am mancat in cea mai buna cofetarie. Olympos. Am intrat si ne-am luat fiecare cate un cheesecake si am inventat jocul „cat de repede poti manca fara sa respiri”. Joc incheiat cu raschetarea farfuriei cu lingurita, spre groaza celor de la masa de langa. Mi-am adus aminte de cofetaria Indiana, de la Romancierilor, unde ma duceau ai mei cand eram mica si cand nu faceam atacuri de panica pe melci metalici inalti. Acum, acolo e un Mega Image, iar eu nu ma mai urc pe melci, doar ii calc din greseala si dupa sunt deprimata toata ziua.

eu

cheese

NUFERI

 

4. Am fost la Gradina Botanica, unde am platit intrarea 10 lei. De frustrare, mi-am cumparat si o granizada de acolo, ca sa nu para ca am fost degeaba. Dar e frumoasa gradina. Mai frumoasa decat cea din Bucuresti. Deja dupa o tura voiam sa plec sa nu pierd Alternosfera. Voiam Flori de mai, nu curcubitacea aproapea ofilitilus.

5. Am pierdut vreo 15 min din concertul Alternosfera. Eram atat de disperata sa ajung, de zici ca ma astepta o valiza cu un milion de euro langa scena. Fix cand cantau “Si ploile nu vin”, eu calcam in noroi spre ei si mi se parea ca raman fara talpa la bocanci. Vedeam scena in departare si mi se parea ca stau pe loc. Eram ca intr-un vis in care alergi dupa ceva si respectivul lucru se indeparteaza. Ma simteam ca Bambi care incerca sa mearga pentru prima oara si nu putea. In timp ce ma indreptam spre scena, punand in practica tehnicile de supravietuire invatate de la Bear Grylls, au terminat melodia. Imi venea sa ma arunc in noroiul asta, de jos, si sa fac ingerasi de nervi!

noroi

6. Dupa Alternosfera, am luat la rand toate nebuniile pe acolo, ne-am fatait, am ascultat Firma si am mancat o super gogoasa cu Oreo. Si in timp ce imi lingeam degetele, mi-am dat seama ca am ratat Bring me the horizon. Am ramas cu Bring me the donnut si cateva sute de calorii in plus.

AS

7. Gorgon City. Mi-a prins bine Gorgon dupa gogoasa cu Oreo. M-am simtit ca la o ora de aerobic. Unu la mana, tipa care a cantat doua melodii (iar in rest se cracana si facea stretching fix ca la sala) era imbracata ca o instructoare. Colanti negri, bustiera alba si adidasi. Si se misca la fel ca o instructoare. Doi la mana, eu eram la fel de rupta de oboseala ca la sala. La un moment dat ma gandeam ca daca stau aplecata la 90 de grade, cresc sansele sa raman in picioare pana la finalul concertului. Dar n-am rezistat. Am luat-o prin noroi rugandu-ma sa nu raman fara talpa la bocanci si sa nu cad. Mi am dat seama ca noroiul era camuflajul perfect pentru cei ametiti de la Tatratea. Pt ca nu iti dadeai seama care e beat si care nu, pt ca toti mergeam la fel de stramb.

gorgon

                                                           www.facebook.com/ElectricCastle

 

Concluziile:

  • La Electric Castle am fost o singura data in doua zile. La Dedeman am fost de doua ori dupa cizme si pelerina. Si n-am gasit.
  • Mi-as face propriul festival. S-ar numi Electric Bastille. As putea sa-l tin in curte, la tara. Ar fi la fel de mult noroi. Lasand noroiul la o parte, Bastille e de vis.
  • Sper sa nu se inchida cofetaria pana la anul. Mi-a ramas gandul la savarina. Aproape ca mi-as cumpara bilete la Untold pentru ea.
  • De ce m-ar invidia Roberto Carlos? Stii ce gambe faci daca mergi prin noroi? Mai ales daca te prinzi de tactica: 1. mergi pe varfuri, ca sa nu ramai infipt.  2. daca iti gasesti un loc, incearca sa-l batatoresti, calcand tare de foarte multe ori. Ca si cum ai fi pe stepper, dar fara stepper.  La ora 3 dimineata, cand am plecat din Bontida, le simteam atat de lucrate ca i-as fi dat clasa lui Roberto Carlos. Intorceti-va la poza cu el de mai sus si uitati-va la gambele lui. Cam asa le aveam si eu dupa 8 ore de festival. Si oricum… gambele lui nu au simtit pe pielea lor ce au simtit ale mele. Blugii, sosete ridicate si lipite de blugi cu scotch, pungi peste sosete, bocanci peste pungi.
  • Astept un festival la Forban. M-as baga prima.
  • A, si inca ceva. In Cluj, nu toata lumea e lenta:

repede

Reclame