Mi-am dat seama ca nationala seamana cu Matizul meu

Stateam eu azi-noapte si ma gandeam la echipa nationala. Cateodata o plac, cateodata ma plictiseste, de multe ori ma enerveaza si-mi vine sa nu ma mai uit la meciurile ei. Si ma mai gandeam ca mi-e cunoscut sentimentul asta de dragoste si plictis, apoi iar dragoste. Si mi-am dat seama: fix asta e relatia cu Matizul meu. Eu ii zic Fetita, pentru ca imi place sa fac misto de ea. Dar e un misto facut cu drag.

Sa va explic mai multe despre acest tip de relatie:

🚗 Cand am inceput sa o conduc, acum 6 ani, eram cea mai mandra. Mi-am mutat imediat doua perechi de pantofi si niste haine pe bancheta din spate, imi plimbam prietenele, ma duceam de zeci de ori in Afi, doar ca sa ma plimb pe rampa aia spirala. Eram indragostita!

⚽ Cam asa e si omul entuziasmat cand joaca bine nationala. De obicei, atunci devii fan, cand bate Romania. Sau cand nu bate Romania, dar cineva iti zice sa te uiti pe YouTube la clipuri cu Hagi, Adi Ilie si Dan Petrescu. Oricum, ai o perioada de indragosteala in care esti fanatic si te uiti la toate emisiunile din sport si dai share-uri pe Facebook la clipuri cu Romania-Columbia sau Anglia-Romania.

hagi

foto: greatnews.ro

 

🚗 A venit ziua in care m-am dus la liceu cu el. Gheorghe Lazar, Bmw-uri, Mertane, Jeepuri. Si eu cu Matizul. In mintea mea de liceanca slaba, m-am simtit cumva nasol. Pai cum sa defilez eu cu Matizul meu printre masini ca alea. Imi e si rusine acum de Fetita si ma simt vinovata ca imi era rusine atunci cu ea. Desi o iubeam in continuare.

⚽ Cam asa e si suporterul cand Romania pica in grupe nasoale si se bate cu echipe mai mari. Si si-o ia pe coaja. Pai cum sa iesim si noi in lume printre echipe ca Spania, Germania, Franta? Si ii e rusine cu echipa si ii injura pe toti, cere demisii. Desi se uita la meciuri in continuare, pentru ca na, iubeste nationala, chiar daca zice ca e varza.

🚗 Dupa un timp, m-am obisnuit cu Matizul. „Lasa, sa aiba altii masini mai tari.” Stii cum se zice: te duce unde ai nevoie? Gasesc si loc de parcare repede, ca-i mica, consuma si putin. Perfecta pentru oras. Dar totusi, vreau sa fac si eu un drum lung cu ea fara sa-mi fie teama ca ma lasa. Uite, m-as duce pan’ la mare si-napoi.

⚽ Asa s-a obisnuit si suporterul cu echipa Romaniei. Aia e, sa castige altii campionate europene si mondiale. Sa ne multumim cu ce avem, ca altii nu avem de unde aduce. Pe ei ii avem, cu ei defilam. Dar na… Mai sunt momente cand ar vrea sa simta si el cum e sa ajungi pana in semifinale, hoho, pana-n finale.

🚗 Weekendul asta m-a lasat bateria. Bine, a fost vina mea ca am uitat farurile aprinse doua ore. In restul zilelor, troncane, bocane, scartaie, mai merg cu roata din spate, stanga infranata. Dar merge, asta e important.

⚽ Ieri, Romania si-a luat-o de la Ucraina. Bine, evident ca a fost vina jucatorilor romani. Dar nu stau sa vorbesc despre Chiri, Rat, Torje si de ce e Prepelita la lot si nu e altcineva. Ce sa zic… Cam troncanim, scartaim, mergem infranati pe partea stanga-n aparare. Dar mergem la Euro, asta e important.

🚗 Zilele urmatoare duc Fetita in service. O sa-i mai inlocuiasca niste piese, o sa se mai intremeze. Dar tot stiu ca e cam greu sa fac drumul ala lung spre mare. O solutie ar fi sa strang bani, sa imprumut, sa-mi mai dea si ai mei si sa imi cumpar alta masina. Dar zau ca ma doare sufletul de Matiz.

⚽ Asa e si la nationala. O sa se mai schimbe in viitor doi, trei, cinci, jucatori, dar tot stiu ca e cam greu sa facem drumul ala lung spre o semifinala sau chiar finala. Aici e aici, solutie sa o schimbam nu avem. Ca doar nu te apuci sa tii cu Spania? Zau, nu te-ar durea sufletul?

🚗 Cand mi s-a dus bateria, am reusit sa o imping si sa o pornesc si apoi am avut rabdare cu ea. Am stat cu motorul pornit minute bune, apoi am aprins farurile si iar am mai stat cu ele aprinse si motorul pornit alte minute bune. Si apoi am plecat cu ea spre casa.

⚽ Asa si cu nationala. Stiu ca e frustrant sa ai rabdare de atatia ani. Te poti supara, injura, poti arunca fularul, stinge televizorul. Poti sa nu te mai duci pe stadion. Dar tot te apuca dorul, stii bine. Si tot la „mai ai putina rabdare ” te intorci.

🚗 Ce n-am zis si e foarte important. Tata a condus vreun an de zile Matizul pana sa iau eu carnetul. Si l-a condus pana la mare si inapoi, pana la munte si inapoi, pe serpentine, pe gheata si pe o super ploaie cu grindina pe autostrada de n-o s-o uit toata viata mea.

⚽ Asa si cu nationala. Daca s-a putut candva, de ce sa nu speram ca o sa se mai poata. Hai, poate nu vara asta. Poate perioada nationalei de stat in „service” va fi mai lunga. Poate peste doua veri, patru, sase. Rabdare.

🚗 Atunci cand am urcat la volan in Matiz, a fost ca si cum mi-am dat acordul ca o sa fac pana candva, o sa lovesc borduri, o sa zgarii caroseria, o sa ma enervez, o sa plang, o sa ma sperii, o sa fac accident, dar o sa si rad, o sa mananc chipsuri si sa beau Pepsi cu cele mai bune prietene, o sa cant de una singura in trafic, o sa fiu sarutata si o sa mi se zica te iubesc.

⚽ Asa si cu nationala. Cand ti-ai pus fularul la gat prima oara, cand ai baut prima bere la primul meci vazut de tine, ti-ai asumat ca o sa vina zile in care o sa joace slab apararea, o sa rateze Mutu penalty, o sa bata Dorinel Munteanu cornerul ala prea repede cu Danemarca, o s-o faca de oaie Prunea. Dar gandeste-te ca ai trait si clipe frumoase. Si simplul fapt ca acum, pe 10 iunie, microbistii vor face toti acelasi lucru si vor spera pentru acelasi scop – „macar un egal”, e un lucru frumos. Fotbalul asta, asa cum scartaie el si troncane, tot ne mai da un sentiment de „a fi impreuna”.

🚗 In august, era s-o pierd pe Fetita. Botul, aripile, bordul, bara din fata distruse. Am tinut-o in service doua luni. Ce greu mi-a fost fara si ce dor imi era de ea si de radioul ei care pierde semnalul.

⚽ Daca n-ar mai exista nationala asta pe care ne tot suparam cand joaca prost, ti-ar fi mai bine? Parca ar lipsi ceva, nu? Ai avea Dinamo, Steaua, Premier League, Primera, UCL, Europa League, dar nu ti-ar fi de-ajuns, cred eu. Ai fi stelist, dinamovist, fan Barca, fan Chelsea. Dar cand iti cauti prin sifonier tricoul vechi cu Chivu si te gandesti ca iti e dor sa iesi cu prietenii la Universitate, esti roman.

Hai, Fetita! Sper sa ajungem la mare candva.

Hai, Romania! Sper sa ajungem in Franta si sa nu troncanim rau.

matizuri

Reclame

„Ahoe!” Mi-am botezat mintea Troia si acum strig:

De ceva vreme caut singura niste raspunsuri. (Cred ca stiti si voi noptile alea cu ganduri multe, cu nervi si cu intrebari, care pe moment ni se par pertinente.) Inca nu le-am gasit si tare vreau sa nu le mai caut deloc.

Imi dau seama ca degeaba ne umplem mintea si ne chinuim asa. Intr-o zi, in ultima zi, de fapt, n-o sa mai conteze, iar raspunsurile astea (daca ajungi sa le gasesti) n-o sa ne mai ajute cu nimic.

Dar uite ce m-a ajutat pe mine acum, pe moment: 

💄 M-am dus duminica intr-un loc care mi-e terapie. Am vizitat Giulestiul atat de trista si jur ca am iesit alt om de acolo. Am fost la meci la Rapid – Clinceni.

galerie (1)
💄 M-am vazut cu prieteni dragi, am cantat impreuna, am facut glume pe care le mai facuseram de zeci de ori, dar la care am ras si acum cu atata pofta de parca le auzisem pentru prima oara.

💄 Am auzit din nou: „Da, v-astept la Teatrul Giulesti, pe scari.” / „Ne vedem la teatru, da?” „Mai avem timp de bere?” Cuvintele astea care tin loc de „Hai, salut!”

💄 Mi-am impaturit bine biletul ca sa-l pun in cutia cu amintiri. Ca sa transmit pasiunea, s-o dau leapsa mai departe, asa cum am primit-o si eu.

💄 Ne-am filmat si i-am trimis clipul prietenului plecat cu jobul in strainatate. Ca doar stim ca „Rapid nu-i niciunde stingher!”

💄 M-am imprietenit cu o bunica venita cu nepoata ei. O tinea pe fetita pe umeri si cantau amandoua. Imi venea sa le strang in brate 90 de min plus prelungiri.

galerie (2)

Denisa si bunica ei

💄 Am modificat traditia partial. Nu am mai baut berea inainte de meci, ca nu am avut timp. Am baut-o dupa, dar se poate pune ca berea de dinainte de Liga 1. Asta daca nu mai intervin un miliard de comisii si amenzi & depunctari.

💄 Si, cel mai important. AM UITAT toate intrebarile mele chinuitoare cat am fost acolo. A fost ca o oprire la boxe in goana dupa raspunsuri. M-am simtit atat de prezenta pentru mine. Faceam ce-mi place mie si nu-mi mai puneam intrebari. (Dar de ce?; dar cum?; dar poate daca?) Ce bine se simte fericirea cu capul gol in soare. Gol de orice.

💄 Am cantat imnul gandindu-ma la bunicul meu. De Sf Constantin ar fi fost ziua lui de nume.  De fiecare data cand se scandeaza „Un strigat din Vechea Troie/Ahoe/Pentru faima lui Dan Coe/Ahoe”, eu pentru el strig. Asa recuperez din vorbele nespuse vreodata.

Poate va intrebati de ce imi scriu framantarile aici si nu mai bine vorbesc despre meci si spun ceva amuzant de pe stadion. 
1. S-a terminat 3-1 pentru Rapidu’ si ne intoarcem in A. Sper! Sper sa vina jucatori noi, sper intr o minune, ca nu mai vreau in B prea curand. Duminica m-am bronzat ca tractorista de la soarele ala din amiaza mare. Vreau meciuri pe nocturna.
2. Nu va mai intrebati si voi atatea… Ce atatea intrebari? Mergeti mai bine si vizitati-va „locul terapie”. Sau cautati-l, daca nu l-ati gasit.

24 de ore pe zi sunt prea putine ca sa le infectam cu ganduri care ne supara. Treceti peste ele, uitati-le, ele sunt ca niste autogoluri. Ne lovim singuri cu ele, cum si-a dat Borcea cu mingea-n gura. Si uite asa pierdem momente de fericire pe mana noastra.

💄 Recapitulez. Cand vrei sa iti linistesti mintea si sufletul, du-te intr-un „loc terapie”. Al meu e Giulestiul. Si dupa ce pleci de acolo, apuca-te de chestii care sa te faca sa te simti viu! Si pune intrebarile la punct. Fii viu, iti zic, e cel mai frumos! Si sper sa te tina ceva starea, nu doar cateva zile. Ah, de-ar juca Rapidul macar o data la 3 zile.

Evident ca dupa ce am scris cele de mai sus, m-am intrebat:  Oare nu e prea patetic ce-am scris? Dar dupa o zi ca cea de duminica, mi-am dat seama ca daca faci un lucru pentru sufletul tau si simti cum il vindeci, nu trebuie sa-l strici cu intrebari.

Eu pentru sufletul meu scriu cu ruj pe bara. Pentru prieteni si sufletele lor misto. Pentru ai mei, ca stiu ca li se umplu ochii de lacrimi cand citesc. Si pentru tataie, ca poate s-a inventat Facebook-ul si in Rai.

P.S.: Evident ca e doar o zi buna si intrebarile vor reveni pe contraatac. Dar o sa-mi adun toate momentele astea care conteaza cu adevarat si de care am zis mai sus, le asez intr-un autobuz, si autobuzul il bag in poarta.

P.S. 2: Si evident ca voi avea mereu  Giulestiul – locul terapie – care sa ma aduca inapoi la mine.

„Un strigat din vechea Troie,
Ahoe!”

* Articolul asta este un strigat pentru tataie Constantin